Colegiul "Dr.Ioan Mesota"

Inapoi | Home

§ Cuvant inainte §

Colegiul National "Dr.Ioan Mesota" - istorie si "spirit mesotist"

Prof. istorie Valentin Bodea
Infiintat in anul 1869 ca scoala reala inferioara in cadrul .Scoalelor centrale romane greco-ortodoxe din Brasov., Colegiul National "Dr.Ioan Mesota" conserva o veche traditie a deschiderilor spre modernitate in invatamantul romanesc. Profilul i-a fost proiectat de insusi ctitorul sau, dr. Ioan Mesota, care i-a stabilit menirea de a pregati, impreuna cu scoala comerciala, tineri romani pentru activitatile economice si practice. In toamna anului 1919, dupa Marea Unire, scoala reala romana a fost unita cu scoala reala maghiara (infiintata in anul 1881) pentru a forma liceul real de stat cu opt clase, purtand denumirea de "Dr. Ioan Mesota". Intre anii 1919-1948 liceul a functionat in cladirea fostei scoli reale maghiare (astazi corpul "T" al Universitatii "Transilvania"). Era etapa in care a dobandit faima de scoala de elita, a carei absolvire constituia un adevarat certificat de reusita in viata si un pas sigur spre invatamantul superior.
Profesorii, atent selectionati, erau excelent pregatiti si experimentati, purtand, in marea lor majoritate, titlul de doctor, fiind adevarati oameni de stiinta in domeniile lor, ceea ce le conferea prestigiu si respect in comunitatea Brasovului vremii. Ei au imprimat liceului rigoare, ceea ce insemna inalt nivel stiintific si pedagogic de predare si indrumare, de invatare intensiva si lucru individual, de verificare continua si exigenta maxima, de sprijin dat elevilor privind colaborarea la publicatiile "Exacta" si "Revista matematica". Normele de conduita prevedeau nu numai disciplina stricta in scoala si comportamentul respectuos in familie si in societate, ci si atitudini corecte in campul de relatii, cum ar fi: respectul aratat profesorilor si personalului liceului sau oamenilor in varsta, salutul adresat de elevii din cursul inferior celor din cursul superior s.a.m.d. Asemenea pretentii si norme, devenite de notorietate, nu au impiedicat vreodata concurenta pentru a intra in liceu. Cei admisi se aratau mandri sa si le insuseasca, sa imbrace uniforma bleumarin si chipiul cu banda portocalie, sa invete imnul liceului, sa participe la botezul bobocilor si la alte evenimente mesotiste traditionale. De fapt, viata in liceu insemna si manifestari culturale, spectacole, maialuri, turism, intreceri sportive, seri de dans etc. Excursiile prilejuiau intalnirile cu "sagunistii" iar serile de dans cu liceenele de la "Principesa Elena". Desigur, nu au lipsit greselile si esecurile, ca si abaterile, glumele, farsele, poreclele date profesorilor, unele excentricitati specifice varstei. Nu au lipsit nici intelegerea, toleranta si chiar complicitatea unor profesori si pedagogi. Spre exemplu, atunci cand elevii mergeau individual la cinematograf.
Caracteristica liceului era insa atitudinea pozitiva si solidaritatea in bine, formand ceea ce s-a numit ..spirit mesotist... Spiritul mesotist a format valoarea cumulativa care s-a preluat si in etapa inceputa in anul 1957 (dupa o intrerupere de noua ani, determinata de desfintarea liceului prin legea invatamantului din 3 august 1948). A fost o mare sansa ca noua conducere, avand alaturi vechi mesotisti, a aplicat acelasi principiu castigator al selectiei riguroase, pe baza de concurs, a cadrelor didactice si a elevilor. La fel si aplicarea acelorasi norme scolare esentiale, chiar daca vremurile, legile si conditiile politice s-au schimbat radical. Asezat intr-o noua cladire, reprimind vechea denumire de "Dr. Ioan Mesota", sub care s-a consacrat, liceul a reintrat cu succes in constiinta publica, in aprecierea si in preferintele parintilor si elevilor. Calificativul de "Bastilia", dat de elevi, sintetizeaza de fapt, chiar daca printr-o metafora, evident exagerata, adevarul plusului de pregatire, de exigenta, de seriozitate si de eficienta a invatamantului, fapt confirmat pe toate coordonatele: atmosfera, cuantificari, examene, olimpiade si concursuri scolare, admiteri in invatamantul superior, precum si reusite in viata pe o plaja deosebit de larga de specializari practice, lucrative, stiintifice, cultural-spirituale, exercitate pe toate etajele de decizie si raspunderi, in tara si peste hotare.
Prestigiul recunoscut al liceului, devenit Colegiu National, s-a reconfirmat si dupa anul 1990, chiar daca nu s-a bucurat de un sprijin material substantial, ca alte licee. Conducatorii sai au inteles ca trebuie sa asigure o rationala impletire a traditiilor valoroase cu innoirile paradigmatice si cu modernizarile metodice si tehnico-informationale cerute de noile orientari si aspiratii ale invatamantului romanesc. S-a reconfirmat importanta principiala si practica a transmiterii, pe filiera generatiilor, a spiritului de lucru si daruire, a experientei pedagogice si a raspunderii profesionale- postulat formulat de insusi ctitorul dr. Ioan Mesota si urmat de toti directorii mari din istoria liceului. S-a relevat din nou ca traditia prestigiului pe treapta de sus a elitei liceelor brasovene si din tara, stimuleaza orgoliul, ambitioneaza, mobilizeaza si angajeaza.
In toti acesti cincisprezece ani nu s-a gestionat mediocritatea ci reusitele bune, foarte bune si exceptionale la testari si examene, la olimpiade si concursuri scolare pana la fazele nationale si pe plan international, precum si atitudinea pozitiva, comportamentul corect, nazuintele si orientarile demne, creatoare si lucrative in viata. Pe de alta parte, s-a inteles ca masa de elevi nu poate fi apreciata invariabil ca omogena, ca instructia si educatia trebuie facute in mod diferentiat. Semne ale unor modele importate, preluate fara discernamant si, uneori, in mod agresiv, se inregistreaza si printre elevii de la "Mesota", sub forma superficialitatii in pregatire, minimei rezistente la efort, .descurcarii. prin metode necinstite si nerespectarii normelor de comportament, a preferintei pentru dezinteres si libertinism si chiar a gesturilor de recalcitranta si sfidare. Important este ca, pe linia vechilor experiente, asemenea manifestari sunt marginalizate si izolate neintarziat, iar situatia este tinuta sub control chiar in interiorul claselor de elevi. Ca urmare, nu au aparut "cazuri" si fenomene neavenite la nivelul colegiului.
Este acesta o stare de constrangere, de limitare a drepturilor tinerilor? Unii ar putea raspunde afirmativ. Ar insemna, insa, a uita ca suntem intr-o scoala, ca tinerii nostri sunt elevi si ca menirea invatamantului este de a forma oameni corecti si bine pregatiti pentru o societate dreapta si o viata buna si linistita, o societate cu chip european. Nu "lehamitea", "saturatia" sau chiulul, afisate uneori, dau imaginea scolii si "culoarea" vietii de licean, ci atasamentul si respectul fata de scoala in care elevii invata. Acest adevar este ilustrat, mai mult decat orice, de lacrimile cu care elevii mesotisti se despart de colegi si de scoala lor, de nerabdarea si emotia de a reveni in curtea scolii, ca absolventi, la festivitatile de deschidere a noului an de invatamant, ca si de declaratiile nostalgice si pline de sincera gratitudine pe care le fac la intalnirile aniversare ale absolvirii. Si nu numai.
Nici o etapa a vietii nu este mai frumoasa si mai regretata ca aceea de elev...